AGENDA 21 - un plan de actiune necesar a fi aplicat la scara globala, nationala si locala - AGENDA 21 LOCALA
DEZVOLTAREA DURABILA
dezvoltarea care asigura necesitatile prezentului, fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile interese
________________________________________________________________________________________________________________________
Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului Uman (Antropic) desfasurata in 1972 la Stockholm, a fost prima intalnire la nivel inalt care a convenit asupra nevoii urgente de a raspunde la problema deteriorarii mediului.
Dupa treizeci de ani la Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului si Dezvoltarii care a avut loc in anul 1992 la Rio de Janeiro, Brazilia, s-au stabilit principiile fundamentale si programul de actiune pentru realizarea dezvoltarii durabile.
La Conferinta s-a adoptat un Raport, care in Anexa 1 are inclusa Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii. Declaratia cuprinde 27 de principii, cunoscute ca Principiile de la Rio. Conferinta a stabilit ca dezvoltarea sociala si economica in conditii de protectie a mediului sunt fundamentale pentru o dezvoltare durabila. Pentru realizarea unei astfel de dezvoltari s-a adoptat un program global denumit Agenda 21 precum si Declaratia de la Rio.
Programul global Agenda 21 cuprinde 40 capitole si este structurata pe patru sectiuni referitoare la : dimensiuni sociale si economice, conservarea si administrarea resurselor pentru dezvoltare, intarirea rolului grupurilor majoritare si mijloace de implementare.
La Sumit-ul Mondial al Dezvoltarii Durabile, desfasurat 10 ani mai tarziu la Johannesburg, Africa de Sud, prin Declaratia de la Johannesburg s-a reafirmat angajamentul fata de principiile de la Rio, de implementarea totala a Agendei 21 si de Programul pentru Implementarea Ulterioara a Agendei 21. De asemenea s-a consfintit angajamentul pentru indeplinirea scopurilor de dezvoltare convenite la nivel international, inclusiv cele continute in Declaratia Mileniului si in rezultatele majoritatii conferintelor Natiunilor Unite si a conventiilor internationale de dupa 1992.
Trei importante conferinte, respectiv Conferinta asupra Finantarii pentru Dezvoltare de la Monterrey, Mexico, din 2002, Conferinta Ministeriala a Organizatiei Mondiale a Comertului de la Doha, din 2001 si Conferinta Internationala a Muncii de la Geneva, din 1998, au avut loc intre cele doua sumit-uri mondiale si s-au incheiat cu adoptarea unor declaratii si programe de actiune. Aceste conferinte au definit pentru lumea intreaga o viziune mai cuprinzatoare asupra viitorului umanitatii.
Declaratia Mileniului cuprinde 8 scopuri ale dezvoltarii care se doresc a fi atinse pana in anul 2015. Pentru realizarea acestora sunt necesare actiuni sustinute pe perioada unei decade, timp in care trebuie sa se instruiasca si sa se formeze dascali, infirmiere sau ingineri, sa se construiasca drumuri, scoli si spitale, sa se dezvolte afaceri mai mici sau mai mari, capabile sa creeze locuri de munca si sa aduca veniturile necesare tuturor.[Cuvantarea Secretarului-General al ONU, Kofi Annan]
Pe baza programului global al Agendei 21 s-a intocmit Planul de implementare a Sumit-ului Mondial asupra Dezvoltarii Durabile de la Johannesburg. In scopul implementarii acestui plan sunt prevazute actiuni concrete si masuri la toate nivelele pentru a intari cooperarea internationala, tinandu-se cont de principiile de la Rio. Toate eforturile trebuie sa duca la promovarea integrarii celor trei componente ale dezvoltarii durabile- dezvoltare economica, dezvoltare sociala si protectia mediului- ca piloni independenti si care se consolideaza reciproc. Eradicarea saraciei, schimbarea modelelor nesustenabile ale productiei si consumului, precum si protejarea si administrarea resurselor naturale, baza a dezvoltarii economico-sociale sunt obiective care sustin si cerinte esentiale pentru dezvoltarea durabila. [Planul de implementare a Sumit-ului Mondial asupra Dezvoltarii Durabile de la Johannesburg]
Agenda 21 se adreseaza problemelor presante ale prezentului si de asemenea are drept scop pregatirea lumii intregi pentru provocarile viitorului secol. Ea reflecta un consens global si un angajament politic la cel mai inalt nivel asupra cooperarii dintre dezvoltare si mediu. Implementarea cu success a acesteia este in primul rand responsabilitatea guvernelor. Pentru realizarea ei sunt absolute necesare strategii nationale, planuri, politici si procese. Cooperarea internationala trebuie sa sprijine si sa suplimenteze eforturile nationale. In acest context, sistemul Natiunilor Unite are de jucat un rol cheie. Alte organizatii internationale, regionale si subregionale sunt chemate sa contribuie la acest efort. Participarea larga a publicului si implicarea activa a organizatiilor neguvernamentale si altor grupuri vor fi de asemenea incurajate.
Obiectivele dezvoltarii si de mediu ale Agendei 21 vor necesita un flux substantial de resurse noi si suplimentare pentru dezvoltarea tarilor, in sensul de a acoperi costurile suplimentare pentru actiunile pe care acestea trebuie sa le intreprinda pentru a trata problemele de mediu si a accelera dezvoltarea durabila. Resurse financiare sunt necesare de asemenea pentru intarirea capacitatii institutiilor internationale care implementeaza Agenda 21. O evaluare a ordinului de marime al costurilor este inclusa in fiecare domeniu de programe. Aceasta evaluare va trebui examinata si imbunatatita de catre agentii si organizatii de implementare relevante.
Domeniile de programe care constituie Agenda 21 sunt descrise in termenii de baza pentru actiune, obiective, activitati si mijloace de implementare. Agenda 21 este un program dinamic, care va fi realizat de diferiti actori in concordanta cu diferite situatii, capacitate si prioritati ale tarilor, regiunilor in deplin respect al principiilor continute in Declaratia asupra Mediului si Dezvoltarii de la Rio. Ea poate dezvolta peste timp, in lumina schimbarii, necesitati si circumstante. Acest process marcheaza inceputul unui nou parteneriat global pentru dezvoltare durabila. [Ag. 21- Preambul]
Structurile nationale pentru implementarea activitatilor cuprinse in programe sunt hotaratoare si de aceea acestora trebuie sa li se dea prioritate. Este deosebit de important de a se focaliza in crearea acestor structuri la nivelul comunitatii locale in sensul de a sustine durabilitatea (sustenabilitatea) printr-o abordare condusa spre comunitate si de a stabili si intari mecanisme care sa permita impartasirea experientei si cunoasterii intre grupuri de comunitati la nivel national si international. Cerintele pentru asemenea activitati sunt considerabile si sunt legate de diferite sectoare relevante ale Agendei 21 necesitand sprijin tehnologic si financiar international. [Ag. 21 -cap.3]
In concluzie :
Agenda 21 eate un plan de actiune cuprinzator, necesar a fi aplicat la scara globala, nationala si locala de catre organizatii ale Sistemului Natiunilor Unite, Guvernelor si Grupurilor Majoritare in fiecare zona cu impact antropic asupra mediului.
Agenda 21, Declaratia asupra Mediului si Dezvoltarii si Declaratia principiilor pentru managementul durabil al padurilor au fost adoptate de cca. 178 de Guverne la Conferinta asupra Mediului si Dezvoltarii a Natiunilor Unite (UNCED) care a avut loc la Rio de Janeiro, Brazilia, in perioada 3-14 iunie 1992.
Implementarea integrala a Agendei 21, Programul pentru Implementarea Ulterioara a Agendei 21 si Angajamentele fata de Principiile de la Rio, au fost reafirmate cu tarie la Sumit-ul Mondial asupra Dezvoltarii Durabile (WSSD) care a avut loc in Johannesburg, Africa de Sud, in perioada 26 august - 4 septembrie 2002.
In decembrie 1992 a fost creata Comisia pentru Dezvoltare Durabila (CSD), pentru a asigura urmarirea efectiva a actiunilor propuse de UNCED, pentru a monitoriza si raporta asupra implementarii conventiilor (acordurilor) la nivel local, national, regional si international. S-a convenit ca o trecere in revista a progresului Intalnirii la nivel inalt (Earth Summit) dupa o perioada de cinci ani s-ar putea face in 1997 printr-o sesiune speciala a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. Cu aceasta ocazie a fost adoptat Programul pentru Implementarea Ulterioara a Agendei 21.
Pana in prezent s-au desfasurat 14 sesiuni ale Comisiei pentru Dezvoltare Durabila. Sesiunea urmatoare a Comisiei , CSD-15, va avea loc in 31aprilie- 11 mai 2007 la New York si se va concentra asupra urmatoarelor domenii : Energie pentru Dezvoltare Durabila, Dezvoltare Industriala, Poluarea Aerului/Atmosfera, Schimbare Climatica.
Directia pentru Dezvoltare Durabila s-a angajat in numeroase proiecte de capacity-building pentru a participa la eforturile nationale si regionale sustinute de crestere a indicatorilor dezvoltarii durabile, precum si in crearea sistemelor de managementul informatiei care pot sustine (consolida) acesti indicatori.
Indicatorii dezvoltarii durabile sunt necesari atat pentru a concentra tot mai mult atentia asupra dezvoltarii durabile cat si pentru a asista pe cei care iau decizii, la toate nivelele, sa adopte politici si masuri de dezvoltare durabila sanatoase. Comisia pentru Dezvoltare Durabila a adoptat un set de indicatori (cca.58) si metodologii de determinare a acestora, pentru a fi folositi de catre toate tarile. In present indicatorii si descrierile metodologice sunt in curs de revizuire si se astepta aparitia unui set reactualizat in cursul anului 2006.
Indicatorii se determina pe baza unor date si informatii care pot fi folosite pentru managementul dezvoltarii durabile. Este dificil de gasit informatia corespunzatoare, in timp util si la o scara de agregare corespunzatoare. Chiar si acolo unde informatia este disponibila, ea poate san u fie usor accesibila, fie datorita lipsei de tehnologie fie datorita costurilor associate obtinerii acesteia.
Mecanismele nationale si internationale de schimb si procesare a informatiilor precum si cele legate de asistenta tehnica trebuie consolidate, pentru a asigura disponibilitatea efectiva si echitabila a informatiei generate la nivel local, regional, national si international, supusa suveranitatii nationale si drepturilor proprietatii intelectuale relevante.
Trebuie intarite capacitatile nationale in administrarea si comunicarea informatiei, in special in tarile in curs de dezvoltare, precum cele din cadrul guvernelor, organizatiilor neguvernamentale si sectorului privat.
In orice proiect international trebuie sa fie asigurata participarea deplina a tarilor in curs de dezvoltare, in organisme sau organizatii ale sistemului ONU, pentru colectarea, analiza si utilizarea datelor si informatiilor.
Tarile dezvoltate si organizatiile internationale relevante trebui sa coopereze, in special cu tarile in curs de dezvoltare, pentru a-si extinde capacitatea de a receptiona, stoca si extrage, a contribui, disemina, utiliza si furniza accessul public corespunzator la informatia de mediu si dezvoltare relevanta, atat prin furnizarea de tehnologie si training pentru a organiza servicii de informatii locale cat si prin sprijinirea unor aranjamente de parteneriat si colaborare intre tari si la nivel regional sau subregional.
